vineri, 17 februarie 2012

Bãtãlia de la Chaeronea: sfârşitul independenţei greceşti


Marea luptã de la Chaeronea, desfãşuratã în 338 a.Hr., se poartã între regele Filip al II-lea al Macedoniei şi grecii din Athena şi Theba, marcând practic ştirbirea definitivã a independentei lumii greceşti.
Rãzboiul dintre oraşele greceşti şi Macedonia devine inevitabil în momentul în care, în 340, regele Filip asediazã Perinthus, localizat pe malul vestic al Mãrii Marmara, şi intercepteazã un convoi care transportã provizii spre Athena. Athena declarã rãzboi numaidecât şi începe blocada porturilor macedonene. Filip, care deja descoperise cã Perinthus fusese aprovizionat de cãtre Imperiul Persan şi se trezeşte rãzboindu-se cu armatele persane din Europa, decide sã ridice asediul şi sã invadeze Grecia. Ridicã asediul şi de la Byzantium. Petrece ceva vreme în Macedonia, apoi brusc se îndreapta spre sud în mare vitezã. Aliaţii greci nu sunt capabili sã blocheze trecãtoarea de la Thermopylae şi dau ochii cu inamicul la Chaeronea, pe drumul de la Thermopylae la Theba. Filip are cu el contingente din Aetolia, Epir, Thessalia sau Phocis. Trupele ocupã cu uşurinţa oraşul Elateia, responsabil cu controlul trecãtorilor.
Cetãţenii atenieni îl trimit pe Demostene sã caute ajutor la beoţieni în Theba. În ciuda ostilitãţilor din trecut, retorul îi convinge pe aceştia cã pericolul venind din parte lui Filip ameninţã întreag Grecie. Toţi îşi ocupã poziţiile lângã Chaeronea, Beoţia, sub conducerea lui Chares din Athena şi Theagenes din Beoţia. Filip se apropie de inamic pe 2 august, dispunând infanteria în falagã pe centru şi cavaleria pe flancuri. Ştiind cã atenienii nu sunt tocmai bine recrutaţi, aplicã nişte artificii militare...
Potrivit lui Polyaenus, macedonenii au folosit o stratagemã: ”Dupã alcãtuirea formaţiei de luptã împotriva athenienilor la Chaeronea, Filip se retrage şi le face loc. Un general atenian, Stratocles, strigã ”trebuie sã-i presãm constant pânã când îi forţãm în Macedonia”, şi nu renunţã la hãituialã. Filip, spunând cã ”atenienii nu au habar cum sã câştige”, se retrage treptat, menţinând falanga unitã şi apãratã de scuturi. Un pic mai târziu, când ajunge pe un teren mai ridicat, îşi încurajeazã trupele, le întoarce şi atacã atenienii viguros, câştigând o victorie strãlucitã”. (Polyaenus, Stratageme, 2.2.2.)
O poveste diferitã gãsim la Diodor din Sicilia: ” Armatele sunt dispuse în formaţie la rãsãrit, iar regele îl însãrcineazã pe Alexandru, tânãr dar remarcabil în acţiunile sale, sã se ocupe de unul dintre flancuri, alãturi de unii dintre cei mai buni generali ai sãi, în vreme cel el însuşi comanda celãlalt flanc; unitãţi individuale sunt plasate unde este necesar. De celalalaţa parte, separați prin naționalitate, atenienii îi însãrcinează pe beoțieni cu un flanc, păstrând comanda celuilalt pentru ei. Odatã începutã, bãtãlia stã sub semnul incertitudinii pentru mult timp, cu pierderi imense de ambele pãrţi, aşa cã sperantele victoriei rãmâneau împãrţite.
Apoi Alexandru, voind neapãrat sã-i arate vitejia sa tatãlui, fãrã a ceda nimãnui şi secondat de oamenii sãi, reuşeşte primul sã rupã frontul solid al duşmanului şi sã rãpunã pe mulţi din trupele ateniene. Cum succesul se repetã şi datoritã camarazilor sãi, golurile din front se lãrgesc. Se tot adunã cadavre pânã ce Alexandru pãtrunde adânc în linia inamicã şi îi izgoneşte pe greci. Apoi avanseazã şi regele, care nu recunoaşte meritul nici mãcar al lui Alexandru şi forţeazã retragerea trupelor din faţa sa, asumându-şi toatã izbânda.
Mai bine de 1000 de atenieni cad în luptã şi cam 2000 sunt capturaţi. Mulţi dintre beoţieni sunt la rândul lor ucişi şi nu puţini luaţi prizonieri. Dupã bãtãlie, Filip ridicã un monument al victoriei, permite îngroparea morţilor şi sacrificã zeilor în cinstea reuşitei, recompensând pe mãsurã pe oamenii sãi care s-au remarcat în luptã”.
Este posibilã armonizarea acestor relatãri. Se pare ca aripa dreapta a armatei macedonene s-a retras încet, şi cã atenienii (flancul grecesc stâng) au înaintat. Asta a creat o breşã în linia greceasca, iar atenienii au pierdut legãtura cu tebanii de pe celãlalt flanc. Când se largeşte golul, Alexandru, care comandã stânga macedoneanã, porneşte la atac împotriva dreptei greceşti, unde se afla faimoasa divizie sacrã tebana, care este nimicitã. Evenimentul marcheazã finele bãtãliei şi începutul extraordinarei careiere miliatare a lui Alexandru.
Dupã victorie, Filip reorganizeazã Grecia. În mai multe locuri (Corinth, Theba) plaseazã garnizoane, apoi se îndreptã cãtre Sparta, pentru a-şi demonstra forţa şi Peloponezului. Acţiunea este însã întrerupta în momentul în care sosesc veşti cum ca în Imperiul Persan moare Artaxerxes al III-lea Ochus. Pentru cã unui nou rege ahemenid i-ar trebui mai mult timp pentru a-şi stabiliza puterea, macedonenii dobândesc o ocazie nemaipomenitã de a invada Asia. Prin urmare, Filip forţeazã oraşele odinioarã independente sã încheie o pace şi sã devinã membre ale Ligii de la Corinth, care declarã rãzboi statului persan. Armata macedoneanã s-ar fi mãrit astfel considerabil.
Alexandru are acum 18 ani, iar portretul ii papre deja pe monede. Filip îi conferã acum şi mai multã vizibilitate, ridicând un grup de statui în care este reprezentat cu carul de luptã alãturi de tatãl sãu. O mişcare deşteaptã pentru cã Filip este asasinat înainte de a purcede la campania antipersanã şi Alexandru este deja unanim recunoscut. Trebuie precizat însã cã importanţa bãtãliei este uşor supraestimatã. Independenţa oraşelor greceşti era deja atinsã în urma celui de-al Treilea Rãzboi Sacru (354-346). Victoria de la Chaeronea stabileşte efectiv hegemonia macedoneanã în Grecia.

miercuri, 8 februarie 2012

Grupul Bilderberg – Adevaratii conducatori ai Americii



Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…
Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…
"Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om" -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.

Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al "Marilor Preoti ai Capitalismului". In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios "Comitet de Conducere" emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au "scapat" presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.

Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.


Cum a inceput totul
"Cea mai mare pedeapsa pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil condusi de cei foarte interesati de politica" -Arnold J.Toynbee, istoric englez
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa, iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie "vizibila" implicata in conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.

Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.

Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept "Guvernul Mondial Nevazut" sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.

Cercurile puterii
"Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?" - Matrix

Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild. Istoria recenta "neoficiala" a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.


Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este "nasul" tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost "neoficial" recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta.

De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat, si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D, Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii mondiale.
In lumea finantistilor americani a fost poreclit "Lupul Singuratic de pe Wall Street" deoarece era complet independent de piata financiara, si totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale incomensurabile. El este artizanul "Razboiului Rece" desfasurat intre cele doua superputeri mondiale. De fapt insasi termenul de Razboi Rece-i apartine cu exclusivitate, fiind folosit in premiera de Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947.

Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, "creierul" oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri… Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.

Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor "bilderbergeri": - Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.


Guvernul Mondial suntem noi... Ca ne descurcam mai bine!
"Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus" - James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt

"In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret", declara jurnalistul britanic Jon Ronson, "Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor". Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : "Totul pentru popor, dar fara popor".


Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatata a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte ierarhice. Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o parte din secretele Illuminatilor, urmati de membrii de rang secund care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii, adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori. Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta ordine de comanda ar replica intocmai simbolul piramidei deasupra caruia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, desen prezent pe bancnota americana de un dolar. Ce se vor face oare bilderbergerii atunci cand se va trece succesiv de la dolar la amero si de la amero la Phoenix, temuta moneda unica pe plan mondial? Vor avea oare vreo criza de simboluri pierdute, sau se vor raporta la monezile din aur a caror valoare pare ca rezista in timp, din Antichitate pana in prezent

Conspiratie, mistificare, exagerare?
"Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar" - George Orwell, scriitor britanic


Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.


Teoria Conspiratiei continua cu evidentierea relatiei pe care Bilderberg o are cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului. Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica, Corriere della Sera, New York Times etc. Adevarul este, ca de atatea ori cand vine vorba de Conspiratii, dincolo de posibilitatea noastra de a-l afla.

Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg are loc in Atena, intre 14-16 Mai. Ce se va discuta acolo va ramane, ca de fiecare data, un nou mister pentru urechile celor multi…

REVINO MAINE PENTRU UN NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI! Pe de-o parte avem ideea (nu chiar atat de stiintifico-fantastica) ca niste puteri oculte (serviciile secrete, guvernul, multinationalele) manipuleaza ceea ce stim despre lume; pe de alta parte, teoria cu siguranta mult mai fantezista ca lumea asa cum o cunoastem (sau o parte importanta din ea) nu ar fi altceva decat o fictiune, o constructie, o reprezentatie pusa in scena special pentru noi si evident, in detrimentul nostru. Descopera cum au patruns teoriile conspiratiei in industria cinematografica!
Sursa articol: www.Descopera.ro

Lumina Sfântă de la Ierusalim - minune sau înşelătorie?


An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.
În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.
Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel.
Controverse de-a lungul istoriei
Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.
Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul".
O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că «miracolul» este de fapt o fraudă. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.
Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii '90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ's Tomb. Jurnalista relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.
În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. "Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă - ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi", a mărturisit el.
Ipoteza unei lămpi cu o vechime de 1500 de ani nu pare a fi prea credibilă. Cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită acum câţiva ani de un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani.
Fosforul, cheia Luminii Sfinte?
Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.
Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc.
În imaginile video de mai jos se poate observa cum cercetătorul grec înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind apoi de la sine:
Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă.
Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.e.n. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 e.n.
Lumina Sfântă în viitorul apropiat
Chiar dacă a rezistat timp secole, în ciuda scepticilor care au acuzat fenomenul de fraudă, Lumina Sfântă ar putea fi afectată de o constrângere practică: necesitatea asigurării ieşirilor de incendiu.
Autorităţile israeliene sunt îngrijorate de faptul că Biserica Sfântului Mormânt are doar o singură intrare, nerespectând astfel regulile de siguranţă ce impun prezenţa unei ieşiri de urgenţă care să poată fi folosită în cazul unui incendiu.
În timpul procesiunilor de Paşte peste 10.000 de credincioşi se înghesuiesc în biserică, alte câteva mii aflându-se în exteriorul clădirii. Autorităţile israeliene se tem că un foc sau o îmbulzeală necontrolată în timpul ceremoniilor de Paşte ar putea duce la o adevărată tragedie. Temerile sunt susţinute de precedentul din 1834, când sute de persoane au murit călcate în picioare şi sufocate atunci când mulţimea s-a speriat şi a încercat să iasă din biserică.
Principala problemă este că Biserica este precis împărţită între ortodocşii greci, romano-catolici şi armeni, alte culte (precum cele ale etiopienilor, copţilor şi asirienilor) având de asemenea drepturi. Fiecare centimetru al clădirii este repartizat uneia din cele 6 Biserici conform unei înţelegeri ce datează de 155 de ani. Construcţia unei ieşiri de incendiu s-ar face doar pe teritoriul aparţinând unuia dintre aceste culte, însă niciuna nu este dispusă să cedeze.
De asemenea, autorităţile israeliene nu pot impune construirea ieşirii de incendiu, pentru că suveranitatea Israelului în Oraşul Sfânt nu este recunoscută la nivel internaţional, iar fiecare dintre 6 Biserici are susţinerea unui guvern, cel puţin.
Patriarhul Ierusalimului a avertizat autorităţile israeliene că este extrem de dificil să intervii în echilibrul agreat de cele 6 culte: "Biserica este precum o casă în ruine - dacă scoţi o piatră, rişti să se prăbuşească cu totul". Astfel, problema nu pare a avea o soluţie pe termen scurt, accentuându-se riscul ca, în viitor, un miracol să se transforme într-o tragedie.
Sursa articol : www.Descopera.ro

marți, 7 februarie 2012

21 decembri 2012 este oare o zi de temut?


Calendarul mayaş este una dintre cele mai mari enigme ale omenirii, din simplul motiv pentru care se încheie brusc la data de 21 decembrie 2012, aducând după sine şi profeţia sfârşitului lumii. Există speculaţii care pretind că interpretarea calendarului este pură ficţiune sau sunt doar invenţii ale unor personaje care vor să-şi însuşească diferite sume de bani din frica oamenilor, dar lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce păr.
Istoria creației în cultura mayaşilor
În primul rând trebuie subliniat faptul că mayaşii au împărţit timpul în cinci etape majore. La începutul fiecărui ciclu zeii făureau o lume nouă. Primul ciclu a constat în crearea Pământului şi a animalelor. Dar zeii nu erau niciodată mulţumiţi de creaţia lor, în acest fel fiecare ciclu se închei după o perioadă bine determinată, printr-o catastrofă majoră, doar pentru a da posibilitatea creării unei lumi noi. În al doilea ciclu zeii au creat omul de de lut. Pentru că aceşti oameni nu aveau nici conştiinţa şi mobilitate, o altă lume a fost creată, cea a oamenilor de lemn. Nici de această dată zeii nu au fost mulţumiţi de creaţia lor şi în ciclul al patrulea au creat oamenii de chihlimbar. Nici aceşti oameni nu au putut să supravieţuiască, aşa că zeii, la începutul celui de-al cincilea ciclu, în care ne aflăm şi în prezent, au creat dintr-un amestec de sânge şi mălai, omul de porumb. Aceşti oameni au fost creaţi cu un singur scop, după cum au spus zeii: “Avem nevoie de oameni care să ne venereze, să ne ştie, să ne susţină!“. Dar mayaşii credeau că nici această ultimă creaţie nu va fi pe placul zeilor şi atunci când se va sfârşi ciclul actual, adică în 21 decembrie 2012, o nouă lume va renaşte.
Codicele din Dresda prevestește sfârșitul
Unul dintre cele mai interesante documente care certifica că ciclul actual se va termina în dată de 21 decembrie 2012, este Codicele din Dresda. Acesta este cea mai frumoasă şi sofisticată carte maya. Codicele din Dresda are mai multe capitole, dar doar în ultimul este prezis sfârşitul celui de-al cincilea ciclu. O ploaie masivă, fără precedent, este alăturată datei de 21 decembrie 2012. Aceasta ploaie este distrugătoare pentru planetă. Nori negri vor astupa Soarele şi vor produce tunete şi fulgere aşa cum nu s-au mai văzut până la acea dată. Întreaga planetă va fi distrusă de un potop. Catastrofă naturală care va produce sfârşitul lumii este ilustrată chiar pe ultima pagină a codicelui şi înfăţişează un gigant crocodil al cerurilor care scuipă apă peste Pământ.
Clima se va schimba brusc
În mitologia maya toate ciclurile se terminau cu o catastrofă care aduce o schimbare de climă majoră. Dar ce fenomen a avut loc la sfârşitul celui de-al patrulea ciclu şi se va repeta în 21 decembrie 2012? Paleontologul american Lonnie Thompson studiază clima de 5200 de ani, când s-a sfârşit al patrulea ciclu mayaş. Studiile efectuate de Thompson la gheţarul Quelccaya din inima Anzilor peruani oferă un răspuns impresionat pentru anterioară schimbare climaterică înregistrată pe Terra. În ultimii 30 de nai gheţarul s-a topit datorită încălzirii globale şi a scos la iveală o întrega vegetaţie care a fost acoperită de blocurile de gheaţă. În urma unei analize cu C14, vârsta plantelor se ridică undeva la aproximativ 5200 de ani. Acest fapt este grăitor pentru că acolo unde se afla în prezent gheţarul Quelccaya a existat cândva o zonă cu vegetaţie abundenţă. Dintr-o dată ceva s-a întâmplat şi a început să ningă fără să se mai oprească, încât viaţa din acea zonă a fost acoperită de blocuri imense de gheaţă.
În zona respectivă a fost cândva mai cald şi dintr-o dată clima s-a schimbat iar întreaga vegetaţie a fost acoperită de gheaţă. De asemenea pe glob se mai regăsesc şi alte dovezi ale schimbării climei, gheţurile topite prin diferite zone au scos la iveală fauna care există înainte de marea catastrofă petrecută acum 5200 de ani. Chiar şi calendarul hindus pretinde că o mare catastrofă, în urma căreia s-a schimbat în totalitate viaţa pe Pământ, s-a produs acum mai bine de 5000 de ani.
Nimeni nu poate să prevadă cu exactitate ceea ce se va petrece în dată de 21 decembrie 2012, dar cu siguranţă că un eveniment major va schimba viaţa socială, culturală şi mai ales cea economică de pe Pământ. Până atunci nu putem să sperăm că civilizaţia mayaşă s-a înşelat asupra profeţiilor pe care l-au făcut pentru ceea ce va însemna sfârşitul unui nou ciclu.
sursa aricol: www.Historia.ro